Namolurile de turba

Namolurile sunt pamanturi, roci de consistenta pastoasa, folosite ca remedii terapeutice din vechime. Unele efecte binefacatoare ale namolurilor sunt cunoscute in mod empiric din antichitate, altele au fost descrise si studiate relativ recent, unele au ramas si azi in stadiul explicatiei sumare. Tratamentul cu namol se mai numeste si peloidoterapie. Peloidoterapia trebuie folosita numai la indicatia si sub controlul medicului.

Cele mai raspandite namoluri terapeutice sunt depunerile de mal din bazinele saline – namolurile negre sulfuroase, care se formeaza pe fundul estuarelor marine, al golfurilor si lacurilor sarate continentale.

Namolurile de turba se formeaza prin descompunerea resturilor vegetal de pe fundul lacurilor/mlastinilor sub actiunea microorganismelor. Au culoare bruna si sunt bogate in substante organice si acizi humici, ceruri, pectine, celuloza, etc.

Exemple:
– Vatra Dornei,
– Borsec.

Din punct de vedere fizico-chimic, namolul este un sistem fizico-chimic eterogen alcatuit dintr-o faza lichida ce contine apa si saruri minerale solubile in apa, o faza solida ce contine substante minerale si organice si o faza gazoasa care contine hidrogenul sulfurat. Echilibrul ionic al unui namol se reflecta si asupra pH-ului acestuia. In general namolurile sunt alcaline pH= 9-10. Efectul terapeutic al namolurilor este dat de combinatia proprietatilor fizice si chimice ale acestora.
Faza solida apartine preponderent domeniului ultramicroeterogen, coloidal-molecular de compozitie mixta si anorganica
Faza lichida este reprezentata de solutia apoasa a substantelor solubile organice si anorganice si constituie ca aspect structural solutia de imbibatie interstitiala a particulelor solide.
Faza gazoasa reprezinta rezultatul proceselor biochimice si fizico-chimice derulate in timpul peloidogenezei naturale si consta in principal din fractiunea de H2S2, CO2, hidrocarburi, O2, H2.
Principalilor indicatori de calitate sunt reprezentati de:

  • Proprietatile macroscopice – in special cele cu referinte la culoare si consistenta fizica;
  • Gradul de hidratare a sedimentului heterogen de peloid functie de ponderea de umiditate din compozitia globala: -peloide slab hidratate < 37 % -peloide hidratate 37 – 40 % -peloide puternic hidratate 40 – 70%

Stadiul peloidogenetic de evolutie ca peloid terapeutic corespunzator gradului de descompunere a substantelor organice, in functie de raportul cantitativ intre principalele clase de substante organice (carbohidrati, substante humice, substante proteice, carbon organic / azot organic) si a nivelului consumul biologic de oxigen, CBO5:

– peloide (sapropelice, organice, evoluate genetic sau cu tendinte de mineralizare);
– turbe cu grade diferite de descompunere a substantei organice; – turbe slab descompuse; – turbe incipient descompuse; – turbe bine descompuse.

Proprietatile fizice ale namolurilor

  • hidropexia- capacitatea de absorbtie si de retinere a apei; valoare practica- peloizii cu hidropexie redusa (namolurile minerale) sunt utilizati doar pentru impachetari, cei cu hidropexie medie (namolurile sapropelice) si mare (namolurile de turba) pot fi utilizati si pentru bai.
  • plasticitatea- proprietatea de a-si schimba forma sub actiunea unei forte externe; este data de substantele solide din continutul acestora; plasticitate mica (namoluri minerale), medie (de turba) si mare (sapropelice).
  • dispersia- data de dimensiunea granulelor de peloid; valoare terapeutica este direct proportionala cu dimensiunea granulelor.
  • densitatea sau greutatea specifica-este data de componentele acestuia. Valoarea terapeutica este invers proportionala cu densitatea namolului.
  • termopexia- capacitatea de a absorbi si retine caldura. Peloidele au o capacitate mare de a retine caldura.

Proprietatile chimice

  • apa din peloid- este cea mai importanta componenta, direct proportionala cu cantitatea de coloizi
  • substantele minerale- depinde de structura rocii si a apei din bazin. Cea mai mare cantitate de substante minerale o au namolurile minerale (50-70%), apoi cele sapropelice (20-40%) si cele de turba (sub 20%).

Proprietatile farmaco-dinamice

Fiind un material biologic folosit in terapia umana analiza este efectuata dupa metodele indicate in „Farmacopeea Romana“ cu unele completari luate din metodele de lucru folosite pentru analiza solurilor. Rezultatul obtinut se prezinta sub forma buletinului de analiza fizico – chimica.

La aplicarea peloidelor, la nivelul tegumentulului au loc o serie de procese:

  • receptia senzitiva a calitatilor/proprietatilor namolului si transmiterea lor spre etajele superioare de integrare si control;
  • schimbul de energie si substanta cu mediul peloid;
  • indeplinirea comenzilor adaptative: circulatorii (circulatia periferica de termoreglare), secretorii (sudoratia), de protectie (keratinogeneza, melanogeneza, formarea filmului hidrolipidic);
  • integrarea efectelor cutanate ale aplicatiei de namol in fiziologia generala a organismului: termoreglarea, sinteza vitaminei D, optimizarea balantelor homeostatice : imune, endocrine si neurovegetative ale organismului.

Aplicarea namolului pe intreaga suprafata a tegumentului declanseaza reactii functionale locale tisulare si generale, inhiband sau activand unele sisteme enzimatice si metaboliti intermediari. Cura balneara cu namol produce efecte favorabile ce persista timp indelungat prin modificarea capacitatii de raspuns adaptativ la diversi stimuli.